Tulburările de învățare
Tulburările de învățare reprezintă un grup de deficiențe caracterizate prin dezvoltarea inadecvată a capacității de însușire a abilităților academice. În general, numărul copiilor ce prezintă astfel de tulburări este cuprins între 5% și 10%, la nivel global.
Este important de reținut că un diagnostic corect nu poate fi stabilit înainte de finalizarea învățării scris-cititului, deci, nu înainte de clasa a II-a.
Principalele tipuri de tulburări
- Dislexia – copilul prezintă dificultăți majore în achiziționarea cititului.
- Disgrafia – dificultăți majore în achiziționarea scrisului corect gramatical. Se manifestă prin dublarea consoanelor, omisiunea sau înlocuirea unor sunete, despărțirea greșită în silabe, etc.
- Discalculia – dificultatea de a învăța și înțelege operațiile matematice.
Cum recunoaștem un copil cu tulburări de învățare?
Copiii care se confruntă cu aceste provocări pot fi recunoscuți prin următoarele trăsături:
- Nivel intelectual normal, cu un QI de minim 85;
- Atenție scăzută și dificultăți de concentrare;
- Lipsa răbdării;
- Dificultăți la nivelul memoriei de lucru;
- Sunt creativi;
- Nu înțeleg mesajul textului pe care ei îl citesc, dar îl înțeleg dacă le citește o altă persoană.
Intervenția și cadrul legal
Intervenția terapeutică este realizată de către un logoped, care, folosind metode specifice sau alternative de învățare, îl ajută pe copil să învețe scris-citit și socotitul.
Atenție: Pentru că aceste tulburări, de cele mai multe ori, nu sunt identificate corect de către învățător sau părinte, copilul este considerat incapabil sau leneș. Această etichetare îl poate conduce spre dezvoltarea unor tulburări emoționale precum anxietatea școlară sau depresia.
În sprijinul lor au apărut o serie de acte normative, printre care amintim Legea nr. 6 din 2017. Conform acesteia, acești copii pot beneficia de:
- Sprijin educațional din partea unui profesor de sprijin.
- Adaptarea curriculară.
- Adaptarea metodelor de învățare, consolidare și evaluare.
