Emoțiile
Emoțiile sunt trăiri afective primare ale psihicului uman, care se caracterizează prin polaritate (pozitiv-negativ), prin intensitate (fiind slabe sau puternice) și durată în timp (scurte sau lungi). În general, acestea au o manifestare scurtă, fiind însă foarte intense.
Noi cunoaștem 5 emoții de bază:
- Tristețe
- Furie
- Dezgust
- Frică
- Bucurie
Numărul lor devine mult mai mare pe măsură ce înaintăm în viață. Rolul acestora este acela de a proteja ființa de eventualele pericole. După cum se poate vedea, încă de la naștere emoțiile noastre sunt preponderent negative, doar bucuria fiind pozitivă. Acest lucru explică și faptul că noi suntem preponderent orientați să gândim mai degrabă negativ decât pozitiv, să fim mai degrabă pesimiști decât optimiști.
Mecanismul emoțional: De la stimul la reacție
Pentru a înțelege modul în care emoțiile noastre iau naștere, ar trebui să le punem în legătură cu o situație, care devine stimul și pe care îl percepem (îl interpretăm) ca fiind pozitiv sau negativ.
Procesul urmează un traseu neurologic precis:
- Informația despre existența acestui stimul ajunge la creier, mai precis la amigdală (aflată în zona talamusului) — o masă de nuclei implicată în răspunsul emoțional, secreția hormonală și memorie.
- Amigdala este responsabilă de condiționarea fricilor sau de procesul de învățare asociativă prin care învățăm să ne temem de ceva.
- Amigdala trimite informația la cortex, acesta, la rândul lui, trimite talamusului un răspuns prin care persoana poate alege una din variantele de răspuns la situație: luptă, fugi, îngheață.
Indiferent de răspunsul ales, apare o mobilizare fiziologică a organismului: creșterea ritmului cardiac, respirație neregulată, încordare musculară, transpirație, roșeață a pielii etc.
Atacul de panică și stimulii imaginari
Există însă situații în care stimulul real lipsește, dar imaginându-ne o situație negativă (creând un gând negativ), amigdala se comportă ca și cum stimulul imaginat ar fi real, iar procesul descris mai sus se repetă. Acest fenomen stă la baza atacului de panică. Deci, ceea ce declanșează un atac de panică este o emoție negativă (frică puternică) față de un stimul ireal (imaginar).
Lanțul reacțiilor psihice
Întotdeauna o emoție este legată de un gând și de un comportament. Să luăm exemplul întâlnirii cu un câine:
| Stimul | Gând (Interpretare) | Emoție | Comportament |
| Câine | „Este rău, mă va mușca” | Frică intensă | Fuga, lupta sau înghețul |
| Câine | „Este drăguț, îi este foame” | Bucurie, bunătate | Apropiere, mângâiere |
Schemele de bază:
- Stimul – Gând – Emoție – Comportament
- Dispoziție afectivă – Gând – Comportament
Dispoziția afectivă este o stare afectivă difuză a cărei sursă nu o identificăm direct (ex. ne trezim prost/bine dispuși dimineața). În realitate, sursa stării se află în visul avut, în calitatea somnului sau în preocupările zilnice.
Concluzie
Am putea spune că avem nevoie de emoții. Ele ne echilibrează viața și ne țin în siguranță; dar modul în care ni le cunoaștem și manageriem, modul în care le interpretăm, ne pot ține în zona de normalitate sau deplasa către patologie (atac de panică, anxietate, depresie).
Ceea ce ar trebui să reținem este faptul că DE NOI depinde cum dorim să ne trăim situațiile de viață.
Dacă îți propui să îți cunoști mai bine emoțiile și să reacționezi în conformitate cu situațiile reale, fiind mai optimist, mai fericit, atunci poți face o programare la cabinet, pentru ca un specialist să te ajute.
