Despre singurătate
Singurătatea este o stare pe care o simțim, de cele mai multe ori, ca fiind negativă. Această stare se accentuează în anumite perioade ale anului (Sf. Valentin, Sărbătorile religioase — în special de Crăciun, zilele de naștere sau onomastice, perioadele de concediu, etc.).
Noi putem simți această stare nu doar atunci când nu avem un partener de viață, ci chiar dacă suntem într-o relație stabilă. Singurătatea este considerată ca fiind neplăcută, deoarece aceasta este însoțită de gânduri negative de tipul:
- "Nu sunt valoros...."
- "Nimeni nu mă iubește"
- "Ce pot face eu..."
- "Nu depinde de mine..."
- "Ceilalți sunt de vină...."
Impactul asupra sinelui
Singurătatea aduce de fapt cu sine o stimă de sine scăzută și este însoțită de frica de a fi tu cu tine, de a-ți oferi timp pentru autocunoaștere, deoarece aceasta te determină să-ți conștientizezi nu numai punctele tari, calitățile, ci și punctele slabe, defectele, iar această conștientizare îți poate întări părerea negativă despre tine sau ceilalți.
Acest lucru se întâmplă deoarece mintea noastră pune accent mai mult pe defecte decât pe calități. Acest lucru poate fi schimbat însă, cu ajutor specializat, dacă încerci să îți răspunzi sincer la o serie de întrebări despre sine.
O altă perspectivă
Este important să știi că singurătatea poate fi trăită pozitiv, oferindu-ne posibilitatea de a ne descoperi sinele, de a ne pune în aplicare scopurile, dorințele, visurile, de a desfășura activitățile plăcute.
Ar trebui să nu uităm că venim singuri pe această lume și tot singuri o părăsim. Deci singurătatea ne aparține și ne însoțește toată viața. Atunci, noi ar trebui să învățăm, în scurta noastră trecere prin această lume, să ne raportăm corect la singurătate, să învățăm să o iubim.
