Ce înseamnă să fii un părinte bun?

Din ce în ce mai des auzim astăzi cum adulții își doresc să devină „părinți buni”; și nu este nimic rău în acest fapt. Doar că, atunci când ei își propun acest lucru, ajung să facă greșeli și mai mari.

Greșeli des întâlnite în educația copiilor

Frica părinților de a nu face greșeli în educația copilului îi împinge pe aceștia chiar la realizarea lor. Printre cele mai frecvente se numără:

• Să fiu prieten cu copilul meu;
• Să îl laud de fiecare dată;
• Să îi ofer mereu recompense când a făcut ceva sau ca să facă ceva;
• Să fiu mereu în spatele lui și să îl atenționez zilnic despre pericolele din jur;
• Să îl duc la cât mai multe activități;
• Să îi permit să doarmă cu mine;
• Să îi rezolv problemele cu care se confruntă;
• Să îi spun toate problemele cu care mă confrunt;
• Să fac tot posibilul să îi iau ceea ce își dorește, imediat, indiferent de cost sau sacrificiu;
• Să îi ofer lui cât mai multă atenție, în defavoarea altor persoane sau activități;
• Să iau decizii în locul lui, etc.

Este important să înțelegem că, încercând să realizăm cât mai multe pentru copilul nostru, câteodată uitând de noi sau transferându-i grijile și problemele noastre, nu facem decât să creăm comportamente problematice la copil.

Adevărata misiune a unui părinte

A fi un părinte bun înseamnă să fii preocupat de binele copilului, dezvoltându-i abilități necesare să facă față vieții în care trăim și nu să încercăm să îi creăm noi o lume perfectă pentru el. Acest lucru presupune dezvoltarea unor calități esențiale:

• Toleranța la frustrare și răbdarea;
• Găsirea de soluții în rezolvarea problemelor;
• Dezvoltarea empatiei și a comunicării;
• Curajul, perseverența și încrederea în sine;
• Responsabilitatea.

Exemple concrete de abordare

1. Transferul de la pericol la siguranță În loc să îi spunem „Ai grijă cum traversezi strada”, îi putem explica: „Pe stradă sunt mașini care merg pe șosea și pietoni ce merg pe trotuare. Traversarea se face doar pe culoarea verde a semaforului sau pe zebră. Uită-te în jur și atunci când crezi că poți traversa în siguranță, te rog să o faci”. Astfel, încurajăm copilul să caute singur siguranța.

2. Dezvoltarea toleranței la frustrare Ar trebui să îl învățăm încă de mic că nu poate primi ceea ce își dorește chiar atunci și că este important să depună un efort pentru a dobândi un obiect. Dacă nu îl lăudăm de fiecare dată sau nu suntem prompți când dorește ceva, nu înseamnă că nu suntem părinți buni, ci din contră.

Concluzie

Orice greșeală pe care părintele o face în educarea copilului reprezintă o lecție pentru acesta din urmă. Părinții care se confruntă cu astfel de situații pot fi ușor ajutați și îndrumați de către specialiști în cadrul instituțiilor școlare, la cursuri de parenting sau prin ședințe de consiliere desfășurate într-un cadru securizant.

Cabinetul individual de psihologie vă stă la dispoziție pentru suport și îndrumare.